Ana-Maria Negrila „Se spune că Avicenna a fost chemat la căpătâiul unui prinț măcinat de o boală pe care nimeni nu o putea să o vindece…”

În timp ce mă documentam pentru „Cele patru oglinzi ale adevărului”, am dat peste următoarea poveate.

Se spune că Avicenna a fost chemat la căpătâiul unui prinț măcinat de o boală pe care nimeni nu o putea să o vindece. În timp ce îi lua pulsul, Avicenna a pus pe cineva să rostească numele tuturor orașelor din țară, iar, când a simțit o schimbare a pulsului, a cerut să se spună cu voce tare și numele străzilor din acel loc.

Astfel, a aflat că tânărul era îndrăgostit de o fată ce locuia în acest oraș și se îmbolnăvise, pentru că nu putea fi împreună cu aceasta. Tratamentul dat de doctor a fost ca tinerii să se căsătorească și astfel prințul a fost vindecat.

Povestea de mai sus este ilustrată pe coperta unui manuscris din 1632, în schimb, citind „Canonul Medicinei”, cartea lui Avicenna (Ibn Sina), care a dat tonul în medicină timp de sute de ani, am găsit lucruri mult mai practice decât doar o poveste. De exemplu, am aflat despre uscarea rănilor folosind cantități mici de vitriol alb sau galben sau despre cauterizare acestora și dezinfectarea instrumentelor cu ajutorul oțetul, informații care mi-au folosit când l-am creat pe doctorul Ruggiero din „Cele patru oglinzi ale adevărului”.

Deci, în spatele multor povești, se ascunde și un dram de știință!