Actuala scriere de mână își are originea în Florența de la începutul anilor 1400, când marele umanist și vânător de manuscrise antice, Poggio Bracciolini, a început să transcrie vechile documente folosind o caligrafie nouă. Era inspirată din minuscula carolingiană, numită așa fiindcă fusese folosită de cărturarii de la curtea lui Charlemagne, cu 600 de ani înainte. Acest tip de scriere ieșise din uz și în locul ei se folosea scrisul gotic (oribil, de altfel).
Și poetul Petrarca adoptase, înaintea lui Bracciolini, o scriere mai rotunjită și mai spațiată, dar aceasta nu se impusese ca standard. Însă, Bracciolini a reușit, prin anii 1410-1420, grație influenței sale în cercurile culte și prin presiuni asupra scribilor, să impună noul stil de literă umanistă în Florența. Iar Florența era la vremea aceea capitala intelectuală a Occidentului.
Literele caligrafiate de Poggio Bracciolini au fost adoptate de alți umaniști ai Florenței și au început să fie cunoscute ca „litere umaniste” sau „litere antice”, deoarece erau inspirate de un scris mai vechi decât cel gotic, considerat pe atunci modern (sic transit…).
În a doua jumătate a anilor 1400, librarul florentin Vespasiano da Bisticci, unul din cei mai căutați producători de manuscrise ai vremii, a răspândit noul stil de scris prin lucrările făcute sub coordonarea sa. Inspirați de manuscrisele superbe realizate de Bisticci și scribii săi, doi tipografi germani ajunși la Roma în anii 1460, Konrad Sweynheym și Arnold Pannartza, au rupt-o cu tradiția literelor gotice ale lui Gutenberg și și-au comandat la un aurar matrice de litere după modelul celor antice.
Fiind produs la Roma, acest corp de literă pentru tipar a început să fie cunoscut ca „Roman”. S-a păstrat însă și numele „Antiqua” pentru el, de la „literele antice” ale lui Bracciolini. La Veneția, marele tipograf Aldus Manutius a îmbogățit stilul, în 1501, introducând italicele, adică literele ușor aplecate. Tot Aldius Manutius a introdus aldinele, adică literele îngroșate, cărora acum le spunem „bold“.
Cu timpul, corpul de literă „Roman” a dat naștere la nenumărate derivate, devenind cel mai popular, atât pentru scrierea de mână, cât și în tipografii. În 1932, editorii celebrului „The Times” au comandat un nou tip de literă pentru ziar. A primit numele de Noul [corp de literă] Roman al [ziarului] Times – Times New Roman.
Și de fiecare data când îl folosim, aducem un mic omagiu caligrafiei lui Bracciolini.
Surse: Stephen Greenblatt, „Clinamen. Cum a început Renașterea”, Ross King, „Librarul din Florența”. Pentru Times News Roman, site-ul Librăriei Publice din New York: https://www.nypl.org/blog/2014/12/09/times-new-roman
În imagine, o pagină din Titus Livius, „Ab urbe condita”, manuscris de Poggio Bracciolini din 1453.
Bogdan Stanciu
